Implantul dentar este soluția eficientă de înlocuire a dinților, cu o mare rată de succes la pacienții sănătoși și conștienți de menținerea unei bune igiene orale.

Implantul dentar reprezintă rădăcina unui dinte artificial ce urmează a înlocui dintele lipsă de pe arcadă. Implantul dentar este, de fapt, un șurub de titan plasat prin tehnici speciale la nivelul osului maxilar sau mandibular cu scopul de a înlocui dintele sau dinții lipsă de pe arcadă.

“Rădăcina” dintelui artificial va fi inserată în arcada dentară, iar materialul acesteia va fi asimilat într-o perioadă de 6 – 12 luni, implanturile fiind din aliaje de titan, biocompatibile (inerte chimic).

În cadrul Dental Sinus, folosim metode de sterilizare conforme cu normele UE și suntem specializați în implantologie dentară.

Șurubul de titan va fi implantat de specialiști pe arcada dentară, prin tehnici speciale, minim invazive și nedureroase. Durata terapiei variază în funcție de caz, iar tehnicile pe care le folosim sunt de ultimă generație, pentru a reduce perioada de vindecare și protezare definitivă.

  • Înlocuiesc unul sau mai mulți dinți, fără să afecteze integritatea dinților alăturați (naturali);
  • Servesc ca suport pentru alte lucrări dentare (punți, proteze mobile etc.);
  • Consolidează dantura, oferă un suport eficient și descurajează resorbția osoasă după extracții.

Orice lipsă la nivelul danturii poate fi înlocuită. Spre exemplu, până de curând, implanturile dentare nu erau recomandate în cazul extracțiilor dentare efectuate cu mult timp în urmă, însă tehnicile moderne de implantologie permit acum inclusiv tratarea acestora.

  • Va fi înlocuită o singură coroană și nu 3, precum în cazul punților dentare clasice;
  • Integritatea dinților vecini celui implantat nu va avea de suferit;
  • Se poate înlocui proteza mobilă cu una fixă, ceea ce oferă un beneficiu din punct de vedere estetic;
  • Nu se observă vreo diferență între implant și dinții naturali;
  • Sunt prevenite retracția gingivală și resorbția osului maxilar;
  • Rata de succes este una foarte bună, spre deosebire de alte tratamente stomatologice.

Dacă sunt îngriijite corect, implanturile dentare pot fi păstrate pe o perioadă foarte îndelungată de timp. De fapt, se consideră că implanturile dentare au cea mai mare rată de succes dintre toate tratamentele stomatologice. Este necesar, însă, ca pacientul să vină regulat la control.

Implanturile dentare nu se cariază, dar atunci când igiena orală nu este corectă se poate dezvolta periimplantita, afecțiune ce poate duce la infectarea țesutului din jurul implantului și ulterior la pierderea lui. Riscul de periimplantita este crescut la fumători și la pacienții cu igienă orală deficitară. De asemenea, un implant se poate pierde din cauza unei igiene orale incorecte, din cauza fumatului sau a unei tehnici operatorii incorecte, a unei protezări imediate nenecesare sau din cauza unei cantități și calități osoase scăzute.

Respectarea indicațiilor medicului specialist cu privire la tratamentul postoperator, plus cele legate de igiena dentară asigură evitarea complicațiilor și creșterea duratei de păstrare a implantului.

Realizarea unui implant dentar presupune o intervenție chirurgicală. Prin urmare, pot apărea efecte postchirurgicale imediate, precum:

  • Sângerări;
  • Tumefacții;
  • Dureri;
  • Hematoame;
  • Expulzia implantului/ respingerea lui de catre organism – imediat sau tardiv;
  • Infecții localizate, mai ales dacă nu se respectă indicațiile de tratament antibiotic și antiinflamator general.

De asemenea, în unele cazuri, pot apărea complicații după o perioadă de timp de la aplicarea dispozitivelor implantare, ca de exmplu:

  • Fractura implantului – se poate realiza în timp prin eforturi masticatorii neadecvate, nefiziologice, dar și în urma ocluziei deficitare post-protezare;
  • Periimplantita – una dintre primele manifestări ale incompatibilității între tratamentul aplicat și câmpul protetic. Aceasta se poate datora nu numai unei igiene defectuoase, ci și unei protezări ineficiente, a unei ocluzii deficitare sau deteriorării pieselor protetice supraimplantare;
  • Eșecul unei implantări a acestor dispozitive poate fi legat și de prezența unui os insuficient la locul de implantare, a unei slabe vascularizări locale, cu apariția unor zone de necroză localizate, a suprainfectării situsului implantar, a neasigurării unei sigilări corespunzătoare postimplantare, a traumatismelor masticatorii recurente care pot deteriora țesutul cicatriceal neoformat, a nerespectării timpului necesar de definitivare a osteogenezei în jurul implantului, a solicitarii situsului implantar prin nerespectarea indicațiilor alimentare în perioda de protezare provizorie sau a perioadei de după intervenția chirurgicală.

De reținut este faptul că igiena făcută la timp favorizează o evoluție stabilă a tratamentului cu implanturi.

Pregătiți să zâmbiți?

Programări