Sunt dispozitive protetice efectuate în laborator, pe baza unor amprente laborioase maxilare și mandibulare, digitale sau analogice, care transmit tehnicianului dentar datele necesare realizării acestor fațete dentare.

Fațetele dentare se aplică în cazuri de prezență a unor distanțe între dinți, denumite terme și diasteme. Fațetele dentare se mai pot aplica și atunci când există malpoziții dentare de diverse grade ale dinților naturali integri; în acest caz, situația arcadelor se poate ameliora estetic prin preparația fețelor vestibulare dentare și a muchiilor incizale ale dinților frontali maxilari și mandibulari în scopul aplicării acestor fațete dentare.

Fațetele dentare se pot aplica în cazuri de pigmentări localizate sau extinse ale suprafețelor dentare. Fațetele dentare se pot aplica și atunci când apar leziuni carioase sau fracturi coronare cu afectarea drastică a integrității fețelor vestibulare dentare, fiind soluția cea mai stabilă și cea mai estetică.

Fețetele dentare au nevoie de o fază de probă în ceară sau într-un material compozit care să prefigureze forma și culoarea viitoarelor fațete, astfel încât pacientul să evalueze propriu-zis aspectul final al tratamentului estetic efectuat. Se pot face și direct, cu materiale compozite fizionomice, la lumina din mijlocul zilei, pe dinți integri sau corect tratați odontal sau endodontic. Rezultatele sunt imediate.

Fațetele dentare se cimentează cu cimenturi speciale și necesită o protecție în timpul masticației, efortul masticator excesiv putând duce la fracturarea sau desprinderea lor de pe câmpul aplicat. Fractura implică realizarea unei noi fațete, iar dacă cuprinde linia mediană, este uneori necesară refacerea inclusiv a fațetei simetrice din rațiuni estetice. Fațetele superioare pot suferi accidente mai des decât cele inferioare.

Fațetele no-prep se indică pentru anumite tipuri de poziții dentare și forme ale dinților. De menționat este faptul că pot androginiza aspectul persoanelor de sex feminin.