Extracția dentară poate fi precedată și, bineînțeles, și urmată, de analize paraclinice generale – analize de sânge, timpi de coagulare, glicemie, transaminaze hepatice etc., de radiografii panoramice sau retroalveolare, tomografii maxilare sau mandibulare, care creează un tablou complet al patologiei pe care o prezintă pacientul și care poate conduce printr-o abordare corectă și obiectivă a cazului clinic prezentat.

Extracția dentară se realizează sub anestezie locală cu precauțiile necesare adaptate fiecărui pacient în parte, în funcție de starea fiziologică sau patologică locală sau generală. Se acordă atenție deosebită afecțiunilor generale cardio-vasculare, respiratorii, imunomodulatoare sau debilitante, care cer și concursul medicului curant sau al celui de specialitate.

Extracția dentară complicată a resturilor radiculare sau a unor dinți cu o anatomie complexă sau malpoziționați, a unor dinți incluși sau semiincluși, a molarilor de minte etc. se poate solda cu necesitatea abordării extracției dentare prin alveolotomie, care necesită instrumentar complemetar chirurgical și tehnici speciale de extracție, rezultând o plagă postextracțională a cărei cicatrizare se realizează în timp mai îndelungat, necesitând și un tratament antibiotic si antiinflamator general.

Extracția dentară va determina apariția unei arcade dentare incomplete care se poate reconstitui prin diverse metode chirurgicale – aplicare de implant postextracțional sau tardiv, la o distanță de 6-12 luni de la intervenția primară – și protetice – lucrări dentare fixe de tipul punților dentare, mobilizabile, de tipul protezelor scheletate sau mobile, de tipul protezelor acrilice ce vor asigura reconstrucția funcțională și anatomică a aparatului dento-maxilar.

Extracția dentară a dinților monoradiculari poate fi mai simplă dacă aceștia se află într-o poziție anatomică normală, dacă dintele este cvasi-integru – extracția dentară se poate, deci, realiza cu instrumentar clasic.

Extracția dentară la dinții mobili  este relativ facilă. Acest tip de extracție dentară se poate realiza la dinții de lapte, la copii, pentru dinții cu rizaliză totală sau parțială. Extracția dentară a dinților mobili la adult nu ridică dificultăți de execuție a manevrelor operaționale, dar precauțiile sunt necesare cu ocazia oricărei extracții dentare, indiferent de segmentul aparatului dento-maxilar în care ar avea loc această intervenție

Extracția dentară complicată prezintă numeroase valențe legate nu numai de anatomia dentară – respectiv numărul rădăcinilor dentare -, dar și a poziției dinților, a poziției acestora la nivelul maxilarului sau al mandibulei, a formațiunilor anatomice învecinate (sinusul maxilar, planșeul bucal, canalul mandibular, lame subțiri ale pereților alveolari, procese cronice peridentare sau/și periapicale), care pot complica manevrele terapeutice în timpul extracției dentare.

Poate fi urmată de suturi simple sau laborioase și necesită un tratament antibiotic general sau/și local, însoțit de un tratament antiinflamator pe o perioadă indicată de medicul stomatolog. Extracția dentară complicată poate necesita vizite de control la medicul stomatolog după realizarea acestei intervenții în scopul aprecierii evoluției normale a cicatrizării per primam a țesuturilor afectate.

Extracția dentară a dinților incluși sau semiincluși este o intervenție complicată, care necesita o conduită particularizată și care conduce planul de tratament ulterior de reabilitare orală a pacientului.

Extracția dentară complicată se poate finaliza cu etapa de sutură, care necesită o vizită ulterioară la medicul stomatolog pentru îndepărtarea firelor la o perioadă indicată de medicul stomatolog, atunci când se apreciază că închiderea plăgii per primam este asigurată

Extracția dentară a molarilor de minte este o extracție dentară particulară, de regulă complicată, realizată și în scop profilactic pentru tratamentele ortodontice.

În cazul extracțiilor dentare, pacienților li se recomandă:

• evitarea clătirilor sau spălatului energic în primele 3 ore de la realizarea intervenției pentru a se evita declanșarea unei hemoragii
• a nu consuma alimente cu temperaturi extreme – adică nici prea reci, nici prea calde – pentru a nu se crea șocuri termice care pot , de asemenea, prin vasoconstricții și vasodilatații succesive, să inițieze o nouă hemoragie postextracțională
• a nu umbla cu instrumente sau cu degetele pe plaga rezultată în urma intervenției.

Igiena recomandată este normală, protejându-se pentru 24 de ore plaga propriu-zisă. După trei ore de la intervenție se poate lua masa constituită din orice aliment, cu excepția lactatelor, mai ales lapte dulce cald și înghețată, care sunt medii bune de cultură și pot favoriza dezvoltarea suprainfecțiilor după realizarea extracției dentare.

Alimentele dure de genul nucilor, alunelor, pesmetului sunt contraindicate pentru că se pot fixa în alveolele postextracționale, declanșând apariția alveolitelor postextracționale umede sau uscate al căror tratament este laborios, dureros și de lungă durată, în funcție de răspunsul imun al organismului pacientului și de răspunsul la tratamentele antibiotice și antiinflamatoare indicate pe o perioadă corespunzătoare de timp.

Extracția dentară poate prezenta numeroase complicații locale și/sau generale asupra cărora pacientul este informat pentru a se putea aprecia corect starea după extracție a pacientului.

Apariția oricărei complicații trebuie semnalată medicului stomatolog, chiar dacă pacientul a luat la cunoștință asupra posibilității apariției acestora. Extracția dentară se poate solda cu sângerări (hemoragii), tumefacții, infecții, hematoame, suprainfecții ale țesuturilor adiacente, stare generală alterată, febră, curbatură, alveolite umede sau uscate, fracturi ale pereților alveolari, infecții sinusale, deschideri accidentale de sinus, lipsa instalării anesteziei, dureri locale, anestezii prelungite ale zonelor anesteziate, secționări accidentale de vase de sânge sau terminații nervoase, pareze tranzitorii, anestezia extinsă și altele.